Cum a fost drumul cu masina pana in Turcia (Kusadasi), plus detalii utile

Am mers pentru prima data cu mașina pana în Turcia. Anterior am mers doar cu avionul. Motivul pentru deplasarea cu mașina a fost in special situatia neclara cu pandemia, la momentul rezervarii. Am vrut sa nu mai stau cu emotii pana in ultimul moment. Anul trecut am mers cu avionul, dar au fost ceva batai de cap. Pana la urma totul a fost bine.
S-a dovedit a fi o alegere buna, dar nu din cauza pandemiei, ci din cauza supraaglomerarii aeroporturilor, iar Henri Coanda din Bucuresti nu face exceptie, sunt necesare si 3-4 ore sa treci de check-in. In alte zone din Europa situatia e si mai tensionata, in Anglia sunt terminale pline cu bagaje, in Italia sunt zeci de zboruri anulate.

Zborul cu avionul pana in Turcia (Antalya) e destul de usor, noi l-am facut anul trecut cu un charter, zbor direct, 2 ore. Cu avioane de linie faci escala la Instanbul, e ceva mai complicat, dar si mai ieftin. Cu masina, pana in Kușadasi, sunt aproximativ 1050 km. E un drum cam lung pentru a fi facut dintr-o bucata, asa ca am decis sa ramanem o noapte pe traseu. S-a dovedit a fi o decizie buna, vedeti mai jos de ce.

Masina cu care am mers este un BMW seria 5, 520D, Touring cu cutie automata, an 2016. O masina confortabila, numai buna pentru astfel de drumuri lungi. Starea de bine cu care ajungi la destinatie depinde in masura de peste 50% de tipul si dotarile masinii, spun asta din experienta. Am mers in trecut in Grecia cu Audi A4, tot cutie automata, dar nu se compara la confort, e mult superior acest BMW seria 5 (e normal, e clasa superioara), dar am vrut de fapt sa subliniez ca Audi m-a dezamagit putin la acest capitol, desi e o mașină premium.

Variante de traseu si aplicatii de navigație

Daca folosesti Waze, iti da o variata de traseu prin Giurgiu (Ruse) – Velico Tarnovo (Bulgaria), cu trecere vama pe la Kapitan Andreevo si apoi pe podul de la Chanakalle, un pod construit de curând și care nu e încă cunoscut de navigatiile tradiționale ale mașinilor.
Google Maps iti da 3 variante de traseu, cea de mai sus de pe Waze, una cu trecere pe la vama cu Turcia -Lesovo si apoi via Instabnul, iar una pe la Targovishte (Bulgaria) si vama Lesovo si apoi pe noul pod construit la Kanachale (vezi harta mai jos), varianta pe care am si ales-o. Fiind rcomandata de Google Maps, am ales sa folosesc aceasta aplicatie pentru navigare. Google Maps pare sa fie o aplicatie mai buna in ultima vreme, mai ales pe astfel de trasee lungi. E destul de precis, singurul minus a lui ar fi lipsa limitelor de viteze si a semnalizarii radarelor, lucruri care in Bulgaria sunt destul de utile.

Traseu București-Kusadasi (Turcia) cu masina
Traseu București-Kusadasi (Turcia) cu masina

Plecarea din Romania

Stirile indicau aglomeratie in vami, asa ca am decis sa plecam mai devreme, noaptea, pentru a ajunge in vama la Giurgiu inainte de ora 5. Am plecat de la 3 din Bucuresti si am facut prima opriere la un OMV unde am facut un plin cu motorina, 9,7 lei litrul (varianta scumpa). Am ajuns in vama la 4:30. Foarte liber la ora respectiva, am avut 2-3 masini in fata.

Traseul prin Bulgaria.

Va recomand ruta asta prin Targovishte cu trecere in Turcia prin vama Lesovo, e un drum destul de liber si bun. E putin obositor la inceput cand treci prin muntii lor, dupa care devine foarte ok. Atentie mare la radare in Bulgaria, sunt mai bine ascunse chiar si decat cele din Romania si puse in locuri foarte bine alese. De multe ori, Waze nu stie de ele, pentru ca in Bulgaria sunt putine masini si probabil foarte putini care folosesc aplicatia. Noroc tot cu romanii care mai trec pe acolo ca sa actualizeze astfel de informatii in aplicatie. Am mers lejer prin Bulgaria, n-am avut probleme cu radarele sau politia, desi au unele limite de viteza foarte ciudate pe anumite portiuni, cu limitare la 30 km/h in afara localitatilor. Taxa de drum pentru Bulgaria se cumpara imediat dupa trecerea de la vama Ruse, fie de la automate digitale, fie de la ghisee. Am ales un automat cu plata card, am luat pe 30 zile (7 zine nu era de ajuns si era urmatoarea cea mai mica). 30 Leva (aprox 75 lei).
Mentiune: drumurile din Bulgaria sunt peste drumurile din Romania. Desigur, sunt si portiuni mai proaste, dar, daca e sa faci o medie, avand in vedere ca strabati tara de la un capat la altul, Bulgaria are drumuri mai bune ca Romania.
Motorina e mai ieftina in Bulgaria decat in Romania. Nu cu mult, dar e mai ieftina, 8.6 lei/litru de motorina (varianta ieftină).
Tot drumul prin Bulgaria are 286 km, se parcurge in 4 ore fara opriri. E traseul cel mai obositor din toata calatoria pentru ca treci prin cateva localitati si trebuie sa fi atent la limitele de viteza. Noi am facut vreo 2 opriri si recomand asta celor care fac drumuri lungi, o sa ajungeti mult mai odihniti si optimisti la destinatie. In Bulgaria n-am avut nevoie de bani schimbati de nici un fel. Am platit cu cardul de credit (am la Banca Transilvania). Conversia se face automat in Leva (BGN), fara batai de cap. PS: 1 Levă (BGN) = 2.52 Lei.
Am ajuns la vama de la Lesovo pe la ora 10:30. Si aici am avut placuta surpriza sa gasim putine masini la coada (aproximativ 5-6). Trecerea in Turcia e ceva mai stricta decat cea din Bulgaria. Se face control in mai multe puncte, inclusiv la bagaje. Am vazut ca pe unii in controlau destul de amanuntit, la noi a fost nevoie doar sa deschidem portbagajul si atat. Toata verificarea asta prin vama a durat cam 20 minute.

Traseu București-Turcia prin Bulgaria cu masina
Traseu București-Turcia prin Bulgaria cu masina

Traseul prin Turcia – infrastructura și taxe

Trecerea in Turcia e un mare progres din punct de vedere infrastructura. E cu totul altceva, diferenta mare fata de Bulgaria si Romania. Sosele foarte bune, largi, impecabile, chiar si cele care nu sunt autostrazi. Drumurile lor nationale au cate 2-3 benzi pe sens, sunt foarte bine semnalizate, calea de rulare este impecabila. Autostrazile sunt si mai bune.
Taxa lor de drum se numeste HGS. Acest HGS se plateste pe anumite drumuri, unde este si semnalizat. De obicei (posbil sa ma insel), intrarea pe un drum cu taxa HGS se face prin locuri semnalizate cu bariere. Ai mai multe optiuni de plata: poti sa treci pe la aceste puncte cu bariera HGS fara sa opresti, dar numarul va fi inregistrat de camerele de supraveghere din aceste locatii. Ai optiunea ca pana la iesirea din Turcia sa-ti cumperi din benzinarii un sticker HGS pe care incarci o suma de bani. Sistemul lot electronic centralizat iti va retrage automat din acel cont suma de bani necesara conform traseului tau de pana atunci. Daca mai ai pe traseu si alte portiuni cu HGS, acesta va lua in continuare bani din acel stiker pe care il lipesti in parbriz si daca, evident, ai pus si bani in plus pe el. Acest sticker HGS se da pe baza numarului masinii si e valabil de fiecare data cand vei merge in Turcia cu acea masina. Trebuie doar sa te asiguri de fiecare data ca ai bani pe el. La fiecare trecere pe la acele puncte de control, iti va afisa pe un ecran ce suma de bani mai ai pe acel stiker. A 2-a varianta de plata HGS, e sa treci pe la acele bariere pe la case cu cash. La intrare iei un ticket, iar la iesire ai case unde poti sa platesti cu cardul. Taxele astea au crescut în ultima vreme, variază în funcție de tipul drumului și distanta. Sunt si taxe mai mari pe drumuri mai speciale, cum ar fi podul de la Canakkale, unde am platit 236 Lire Turcesti, aproximativ 65 lei (o trecere). Am plătit în total prin Turcia vreo 50 euro pe taxe, dus-întors.
Lira Turceasca a avut o depreciere mare in ultima perioada, a ajuns momentan la 0.27 lei.

Prețuri la mâncare în Turcia

Turcia este oricum o destinatie foarte accesibila ca preturi, ma refer in special in afara zonelor turistice. Mancarea si cazarea sunt foarte ieftine. O sticla de apa plata e cam 1.4 lei. Am mancat la un Burger King cu 38 lei (3 persoane). In Romania, aceasi masa ar fi costat peste 100 lei. Am oprit la un local unde am mancat si baut cu 5 Euro. Pe langa ce ne-am cumparat, turcul ne-a dat si cadou niste preparate specifice turcesti. Asta e diferenta intre Turcia si Romania cand vine vorba de turism si de ospitalitate. Romanii cauta metode sa te faca de bani, turcii cauta sa te multumeasca. Si ganditi-va ca acolo unde am oprit eu nu era o zona turistical sau un obiectiv unde turcul ala s-ar fi asteptat sa revin. Nu, probabil stia si el foarte bine ca sunt sanse minime sa mai trec eu pe acolo. Dar asta nu l-a impiedicat sa se comporte exemplar. La polul celalalt, romanii te trateaza cu dispret chiar daca stiu ca in zona aia turistii ar putea sa revina periodic.

Internetul pe telefon în Turcia

Cu internetul in Turcia (pe drum ma refer) e o problema. Cele mai bune tarife in Roaming Turcia le are Digi: 0.0013 EUR/MB, adica 1.3 EUR/GB. E un cost ok daca vrei sa te folosesti de navigatia online (Waze). Orange (7.1 EUR/MB si Vodafone (2.5 EUR/100MB) au niste costuri mult mai mari. Si tarifele pe convorbiri sunt mult mai ok la Digi. Preventiv, am descarcat din Romania hartile Google pentru navigare offline, asta pentru situatia in care nu au acces rapid la o conexiune. Cum faci asta? Vezi aici detalii. In plan aveam oricum si sa cumpar o cartela locala cu internet. Si asta am si facut. Chiar la iesirea din vama am dat peste un supermarket unde scria mare pe un banner: Turkcell Telekom. Am oprit si am mers in supermarket. Am cumparat cartela cu 23 EURO (20GB internet). Apoi a urmat partea distractiva, a trebuit sa merg la un birou unde sa ma ajute sa o activez. Am dat pasaportul pentru asta, iar turcul a intrat intr-o aplicatie a operatoului si a completat datele mele de pe pasapot. A durat vreo 30-40 minute tot acest proces. Turcii sunt stricti cand vine vorba de securitate si e cumva normal acest lucru. La noi avem zilnic amenintari anonime cu bombe pe la mall-uri, pentru ca toti idiotii pot cumpara cartele fara documente de identitate.
Mi-am pus cartela asta într-un router mobil, un TP-Link M7450, asta pentru ca am vrut sa rămân cu WhatsApp activ pe numărul meu, iar în felul asta am dat internet Wireless de pe router pe telefonul meu dar și al celorlalți din grup. Cartela cu internet s-a dovedit a fi utila și la hotel, unde, în perioadele de maxima încărcare pe rețeaua wireless a hotelului, internetul era inutilizabil. Din totalul de 20GB incluși pe cartela, am consumat în 7 zile doar 15GB (fără YouTube, desigur, doar știri, muzica, podcasturi și navigație).

Cum se conduce in Turcia

După ce am trecut de vama din Turcia, pe la ora 11:00, am mers ușor către Edirne-Kanachale pentru a beneficia de noua scurtatura pe noul pod. Limitele de viteza în Turcia sunt: 50km/h în localitate, 90km/h în afara localităților și 120km/h pe autostrăzi. Din ce am mai citit se accepta abateri de pana la 10km/h, dar nu pot garanta informația asta. Drumurile sunt foarte bune, așa cum ziceam, așa ca va fi destul de greu sa respecți limitele de viteza. Și asta, mai ales pentru ca drumurile sunt și foarte libere. Problema vitezomanilor sunt camerele radar, nu poliția. Poliția rutieră din Turcia evita sa oprească turiștii. Nu știu motivul, probabil nu vor sa deranjeze, cam asta se bârfește. Mi s-a întâmplat și mie, un polițist mi-a făcut semn sa opresc, dar când am ajuns aproape de el și a văzut numărul mașinii, mi-a făcut semn sa trec mai departe. În spatele meu, 2 mașini cu număr de Turcia, au fost oprite fără ezitare. Chiar dacă m-am străduit sa merg legal, undeva tot am fost prins de o camera radar. Am aflat asta la întoarcere, în vama, unde, după ce ne-au verificat Pașapoartele, am trecut la un ghișeu unde un turc mi-a zis: Valentin, problem, radar… Am zis ok, plătesc, am achitat fix acolo, pe loc, cu cardul: 230 Lire (100 lei). Nu știu detalii, unde am luat acest radar sau cu ce viteza, nu m-a interesat sa mai pierd timpul sa cer explicații.

Am zis mai sus ca traseul asta pana la Kușadasi va fi din 2 părți, așa ca ne-am rezervat o noapte la un hotel din Kucukkuyu (aprox 340 lei, un mic hotel cu piscina, cu mic dejun și cina incluse). Am ajuns acolo pe la ora 16:00 după ce am mai făcut vreo 2 opriri pe drum prin benzinăriile lor de pe autostrada care sunt foarte bine dotate cu băuturi și sandwich-uri bune și ieftine. Majoritatea acestor benzinării au în proximitate și un restaurant/fast-food și/sau o cafenea. Teoretic, pana la destinație nu mai erau mai mult de 4-5 ore, dar după 12 ore de condus, iti cam împingi limitele la maxim și iti pui în pericol siguranța ta și a familiei. În plus, de ce sa faci un astfel de efort dacă scopul unui concediu e sa te relaxezi, nu să-ți atingi limitele rezistentei la oboseala. Ne-am trezit dimineața, a 2-a zi, am luat micul dejun, și am plecat de la hotel pe la ora 10:00. Pana la Kușadasi mai erau vreo 320km, pe care i-am făcut în 5 ore, mers lejer, pentru ca și traficul a fost ceva mai aglomerat pe zona asta, fiind zona cu stațiuni. Am trecut pe autostrada ce străbate Izmir, unul din orașele mari ale Turciei și mi s-a părut impresionanta aceasta ruta care trece prin mijlocul unui oraș la viteza de autostrada. Bine, la ieșire am prin și un ambuteiaj, unde am stat vreo 20 minute cu 30-40km/h, dar după asta s-a mers bine. În ambuteiajul asta am tras și concluzia ca Turcii nu sunt, de fapt, niște șoferi disciplinați. Nu semnalizează niciodată atunci când schimba banda de mers (am remarcat asta pana și eu, posesor de BMW 🙂 ). Am prins și multe situații unde culoarea semaforului era facultativa pentru multi turci. Iar cei cu motoscutere nu aveau absolut nici o obligație fata de restul participanților la trafic.

Prima noapte în Turcia la Kucukkuyu
Prima noapte în Turcia la Kucukkuyu
Restul traseului pana la Kușadasi
Restul traseului pana la Kușadasi

Motorina e ieftină în Turcia. Am alimentat vreo 40 litri la Kanachale (la dus) cu 28 Lire Turcești, adică 7.9 lei/litru și am mai făcut plinul înainte de ieșire din Turcia, unde prețul era deja mai mic, 27 Lire, adică 7.6 lei. În total am cheltuit pe motorina cam 1300 lei, dar am ajuns acasă cu mai bine de o jumatate de rezervor. Consumul mediu pe calculatorul de bord al mașinii arata 6.4 litri/100km, cea ce cred ca e un consum bun pentru acest BMW care cântărește peste 1900kg cu tracțiune integrala.

Una peste alta, a fost o experiență interesanta, acest concediu cu mașina în Turcia. Dacă ar fi sa fac o paralela acum cu concediile anterioare cu avionul, aș spune ca rămâne totuși mai avantajos zborul, din perspectiva confortului. Pentru niște costuri ceva mai mici, merita sa mergi cu mașină, dar la final, după ce tragi linie, ramai cu aproximativ 300 euro în buzunar pe varianta asta. Cu avionul mai câștigi practic 2 zile, zile pe care cu mașina le pierzi pe drum. Dacă iti propui sa mai vizitezi și câte ceva pe traseu, sau dacă esti pasionat de astfel de călătorii cu mașina prin care vezi practic toate aceste regiuni de pe traseu, merita, măcar o data sa faci traseul asta cu mașina.

Daca mi-au scapat detalii care considerați ca v-ar fi utile, scrieți mai jos în comentarii și incerc sa răspund.


 Abonează-te la Blogman.ro pe WhatsApp


Urmareste-ma pe Google News


 

 

13 comentarii la „Cum a fost drumul cu masina pana in Turcia (Kusadasi), plus detalii utile”

  1. Salut,
    Vrem sa facem o vacanta in Turcia pe traseul Malko Tarnovo – pod Canakkale – Izmir – Kusadası – Bodrum si retur. Drumurile care necesita plata au sistemul de plata cu cash la bariere functional ? (cineva spunea anul trecut ca nu …) Nu as apela la stickerul HGS, pare cam greu de aproximat suma pe care sa o depunem la inceput in contul respectiv …
    Multumesc.

    Răspunde
  2. De ce ati avut nevoie de 50 euro pe HGS ? V-ati intors tot pe podul de la Canakkale ? Pe ce autostrazi ati mers? Din pacate nu este niciun mod de a afla ( actualizat) costul autostrazilor din Turcia . Stiti vreo metoda ? Urmeaza sa plec intr-un circuit mai lung. Multumesc.

    Răspunde
    • Da, tot pe pod. Doar o trecere pe pod e vreo 12-13 EURO parca. + restul autostrazilor, se aduna. EU am mers mult pe autostrazi. Desi au drumuri bune cu 2 benzi pe sens, am incercat sa evit aceste drumuri care treceau prin zone turistice si care erau uneori desul de aglomerate. Am preferat sa merg paralel cu aceste drumuri, pe autostrazi. S-a dovedit a fi mai rapid, chiar daca am ocolit.
      Nu stiu o metoda sa afli in avans costul pe anumite autostrazi sau drumuri cu taxa.

Lasă un comentariu